GERUL
Atrecut aseară gerul
Prin pădurile
tăcute,
Rătăcind printre copacii
Goi, cu ramuri negre
, ude.
A-ngheţat totul în
cale,
Chiar şi zâmbetul pe
buze
Încercând cu
disperare
Singure-l să se amuze.
În tăcerea absolută
Totul e în nemişcare
Şi în disperarea-i
mută
Gerul, pleacă pe
cărare.
Amorţit se odihneşte
Doar în geana
zorilor
Încărcate de lumină
Şi strănutul
norilor.
Ninge cu steluţe
albe
Peste pleoapele
închise
Ale gerului albastru
Legănat acum de
vise.