LILIACUL
LILIACUL -a speranţei floare...
Freamătă în vânt când alba iarnă moare.
Îmbie irisul şi zâmbetul la viaţă,
Salută primăvara-n prag de dimineaţă.
Lacătul inimilor reci sparge,
Aşa cum frânge marea sute de catarge.
Lasă să răsară
firul frumuseţii,
Ce deşiră vălul mat şi dens al ceţii.
LILIACUL... minune a naturii
Punte între focul dragostei şi-al urii.
LILIACUL...floare a speranţei
Mitu-asemănării şi al discrepanţei
Dintre viaţă-moarte,noapte şi lumină...
LILIACUL,......a-nflorit!!!
Cine e de
vină?