Moartea unui intreg popor?
In fiecare dimineata, continui rutina,
Te scoli, te uiti pe geam,
Ma vedeai mereu, plangeam,
Ma gandeam ca in curand va cade cortina.
Nu-mi stiai povestea lacrimilor,
Credeai ca daca incerci, ma poti inveseli,
Insa durerile asupritoare ale unei boli,
Nu trec nici cu puterea rugaciunilor.
Veneai langa mine, ma intrebai:
"De ce plangi, iubirea mea?"
Dragostea ta toata mi-o suflai,
Insa oricum, tot rea-i lumea...
Intr-un moment, incet, ma dau, ma ridic,
Ma uit speriat pe geam si spun:
"Nu-i pot schimba, sunt doar un pitic..."
Incepi sa ma crezi un om bun.
Incepi sa ma asculti,
"Se plang mereu ca n-avem valori..."
Ai vrea sa ma ajuti,
"Nu stiu nici cele sfinte culori."
Nu mai conteaza pentru ei sfantul tricolor,
Uita intriga celor trei pastori,
Toti par a semana cu un prost actor,
Raspunsul nu-i ascuns in ghicitori...
Mergi pe strada, vezi un drapel,
Intorci repede privirea,
Te simti prost, nu stii ce-nseamna el,
Cauti sa gasesti amintirea.
Te indepartezi de propria rasa,
Vrei sa dai impresia ca nu-ti pasa,
Dar stim amandoi cat de mult doare,
Sa vezi cum istoria patriei-ti moare.
Aseaza-te pe-o banca, incearca sa gandesti,
Ezita sa te mai ascuzi, de semeni sa te feresti,
Iubeste-ti mandrul port, sa nu-l mai ranesti!