păcurar de raze rupte

păcurar de raze rupte

păcurar de raze rupte strângi
din adânciri de lume
toate sensurile vieţii într-un bulgăre
şi-un nume filzofic atârnat
peste-o turmă de instincte cu un orizont
restrâns
degradând valoarea vieţii a ideii a gândirii
în democraţii cu vise

visul tău e visul meu şi într-un concept de samă
toate legile îs una
pentru toţi aceeaşi mamă ce ne frânge judecata
şi voinţa necesară de a nu mai fi la fel

retardaţi între speranţe
şi dorinţe prea fireşti
suntem zale în lungi lanţuri ce ne ţin închişi
tereştri / fără a putea răzbate marea unui univers
târâind mereu în spate lanţuri şi întregi cirezi

banladă

dragul meu/draga mea
în timp ce scriu cuvintele de faţă
Ban îşi strânge ultima suflare dintre noi
stă în acelaşi colţ din buzunarul sorţii
printre seminţele uitate de la treierat
când Maria le-a furat din fundul unui sac zicând
˝cu o sămânţă faci un lan˝ şi Ban de-atunci tot
cu privirea-ntunecată vrea să crească

pe când l-am cunoscut era ca un roib
nu-i stătea în cale nici un drum
nici un munte nu putea să îi umbrească paşii
şi printre pletele roşcovane ascundea grijile
precum nişte păduchi de care se putea lepăda
cu un simplu nechezat

şi mi-a plăcut
l-am câştigat la un pariu în care Maria s-a pus rămăşag
cu sânii dezgoliţi printre buclele înnegrite de viaţă
chiar între moarte şi viaţă care se duelau pe malul
inimii mele de unde îmi putei vedea nepăsarea

Maria a murit înecată atunci
şi Ban mi-a devenit cel mai bun prieten
chiar dacă acum îmi reproşează că e doar un asin
fără dinţi şi cu privirea anemică ascunsă în spatele
unui breton des de amintirile ciudate cu ea/ştii tu care
şi toate doar din nepăsarea mea avidă de nimic

în timp ce scriu cuvintele de faţă
împachetez în mine ultimele doruri şi iubiri
îmi strâng umbra de sub soare şi îmi golesc buzunarele
iar Ban furios face acelaşi lucru doar că el

nu a-nşelat nici o marie cu vreun ban...

mersi de trecere anador, si bineinteles pentru cuvintele frumoase.

azi am dat-o la pace cu ploaia
începusem să iau apă în cală şi emoţiile
aveau să mi se înece odată şi-odată
cu catargele velele şi cârmele de care am fost condus până
aici

în mijlocul unei disperări albastre
unde fiecare val poate fi foarte bine o pătură
peste un mormânt rătăcit în cimitirul ăsta oceanic plin de sine
plin cu noi
sinucigaşii de rând ce ne înecăm cu o nostimă măsură
câte unul mai mult în fiecare zi

îmi place furtuna
e precum judecata de apoi
când fiecărui mort i se ia pătura şi aşa în goliciune
e lăsat pe un mal între iertare şi pedeapsă

şi la fel de mult îmi place uraganul
pentru că în acel moment apa
îşi mută păturile până la strămoşi şi toate gropile
devin o groapă unde ne îmbrăţişăm încântaţi
noi
sinucigaşii

acum că ploaia s-a oprit la colţul de după colţul meu
şi nu se vede nimeni în tăcerea mării
decât eu cu un roi de stele lângă cap
începe să îmi fie frig
şi...
îmi caut o pătură
sub care noaptea să îmi fie-altar

eul tău şi eul meu

pe mine mă cheamă la fel pe ea însă
nici acum nu ştiu cum să o strig
cu toate că am ucis zeci de nopţi împreună
şi am fumat dimineţi la cafele plictisite jumate` zaţ
jumate ` de an pierdut tot aşa cu felinarele aprinse
non stop în mine şi o factură în care eros mă ameninţase
cu revendicarea săgeţii dacă nu mă pun la casa mea

şi cred că ne iubeam în joaca noastră
sărită de pe dreapta pe stânga patului după cum
melodia îşi muta paşii dintr-o boxă în alta de la
chitară la pian sau ritmuri rupte din dansaniada
sau dansul iadului în care dracii râd de prea marea
sfinţenie a raiului de parcă îngerii cu părul ăla lung
şi o jachetă peste robele albe nu ar putea fi nişte rockeri ok

zilele noastre erau doar lungi portative de somn şi pregătire
pentru fiecare oră nocturnă despicată de mister până
la ultima secundă în care îi suflam părul peste umeri
şi adunam de pe coapse tremurul ei cu atâta poftă
încât devenea toată un cutremur şi dărâma azilele
de sentimente îmbătrânite în mine fără vreme

pe ea însă nu o mai strig în nici un fel
de când mânioasă mi-a zis că jocul ăsta
e fără name-uri sau nickname-uri
´´doar eul tău şi eul meu´´ nimic mai mult

ionutzking1992 a scris:

banladă

dragul meu/draga mea
în timp ce scriu cuvintele de faţă
Ban îşi strânge ultima suflare dintre noi
stă în acelaşi colţ din buzunarul sorţii
printre seminţele uitate de la treierat
când Maria le-a furat din fundul unui sac zicând
˝cu o sămânţă faci un lan˝ şi Ban de-atunci tot
cu privirea-ntunecată vrea să crească

pe când l-am cunoscut era ca un roib
nu-i stătea în cale nici un drum
nici un munte nu putea să îi umbrească paşii
şi printre pletele roşcovane ascundea grijile
precum nişte păduchi de care se putea lepăda
cu un simplu nechezat

şi mi-a plăcut
l-am câştigat la un pariu în care Maria s-a pus rămăşag
cu sânii dezgoliţi printre buclele înnegrite de viaţă
chiar între moarte şi viaţă care se duelau pe malul
inimii mele de unde îmi putei vedea nepăsarea

Maria a murit înecată atunci
şi Ban mi-a devenit cel mai bun prieten
chiar dacă acum îmi reproşează că e doar un asin
fără dinţi şi cu privirea anemică ascunsă în spatele
unui breton des de amintirile ciudate cu ea/ştii tu care
şi toate doar din nepăsarea mea avidă de nimic

în timp ce scriu cuvintele de faţă
împachetez în mine ultimele doruri şi iubiri
îmi strâng umbra de sub soare şi îmi golesc buzunarele
iar Ban furios face acelaşi lucru doar că el

nu a-nşelat nici o marie cu vreun ban...

ai scris o poveste asa frumoasa aici.deci, jur ca am putut sa vad in timp ce iti citeam poezia toate scenele si chiar sa mi-o imaginez pe maria .foarte frumoasa , as citi-o la nesfarsit