ÎN VIS !
Plutesc printre miliardele de picături, singur şi stingher...
Plutesc prin apa timpului prezent...caut un ungher.
În buzele clepsidrei reci... brusc mă risipesc
Şi simt cum aripi îngereşti din umeri obosiţi îmi cresc.
Nesigur înapoi privesc spre marea infinită
Disting o geană de lumină, tristă, amorţită.
E Speranţa... palidă străluce-n depărtare
Cu pâlpâiri, stăfulgerări se stinge-ncet şi moare.
Pe-ncheietura mâinii se prind brăţări de arse stele,
Pulbere de lună mângâie pielea gleznei mele.
Umbra pleoapei grele alunecă pe-obraz
Surâsuri tremurânde se-nvăluie-n turcoaz.
Ameţitoare gânduri roiesc spre evadare
Zdrobind lăcatul conştiinţei ce-apasă lung şi doare.
Înfloreşte roua pe fruntea îngheţată
Stârnită de fantasme ce hohotesc deodată.
Dar visul se destramă în geana dimineţii
Iar genele pictează flori....
Ce cad pe scena vieţii!