FEMEIA!?
Două gânduri împletite rătăcesc în noapte
Prin unghere amorţite şi tainice şoapte.
Pe obrazul diafan şi umbrit de lună
Pleoapa cade obosită, pe-un acord de strună.
Şi în simfonia-i mută, genele se zbat
Fâlfâiri de rândunele...ce urcă...şi cad,
Strivind vălul de argint- curcubeu de lacrimi
Stârnind roiuri contradicţii,pasiuni şi patimi.
Transparenţa unei mâini cu mângâieri uşoare
Atinge macul buzelor, suspinul să-l omoare.
Când cupola frunţii albe se sprijină pe stele
Sufletul se prăbuşeşte în dorurile grele.
Fiinţa care-i evantai de lucruri mari....mărunte
Ziua-i clinchet, veselie...noaptea aripi frânte.
Ştie visul tuturor,dureri ce le-ocroteşte
Dar ştie oare cineva ce simte, ce –şi doreşte?
Atât de dulce, delicată şi...totuşi un mic UNIVERS
Cu infinit bogat în aur şi-un nume simplu-atât de şters.
Este-o enigmă-n valul mării iar pentru viaţă este CHEIA.
Este TOTUL...sau ... NIMIC... e..EXISTENŢA
E .....FEMEIA!
Poezia ii apartine lui poupesb.
Acasa 
