Oxigen 01 Martie 2003

Oxigen 01 Martie 2003

Acum că am socotit
Fiecare picătură de oxigen
Pe care plămânul meu drept
O va împărţi cu cel stâng
Somnul îmi va fi mai liniştit
Mă desfac în organe
Ca un puzzle
De care m-am plictisit
Şi încerc să alcătuiesc
Altă lume
În visul acesta chinuit
Le voi găsi loc
Şi lor
Rinichilor mei nisipoşi
Voi număra piatră cu piatră
Construind baraje în calea durerii

Iată un organ care le cuprinde pe toate
Se topeşte în fiecare din ele
Şi transformă totul în coşmar
Chinul un cuvânt pe care durerea l-a inventat
E mai mult decât un organ
E zeama în care plutim
În care ne înecăm
Da, în mod cert
Oxigenul îmi va ajunge
Pentru un somn liniştit cu durerea la pândă
Pregătindu-mi un nou chin