Ascult tânguirea stropilor de ploaie
Un vuiet monoton şi auster,
Ce îmi stârneşte-n inimă şuvoaie
De lacrimi prinse-ntr-un vis efemer.
Vis ce din iluzii a fost zămislit,
S-a destrămat în depărtarea vieţii,
Cât mi-am dorit şi cât am primit
Înscris a fost în ironia sorţii.