RĂDĂCINI

RĂDĂCINI
(SIBIU)
În orăşelul drag al copilăriei
Te-ntâmpină-o blândeţe vie, naturală;
Şi florile-mbobocite ale veseliei
Ţi-aştern în suflet o linişte domoală.

Pe faţa vajnicilor ardeleni, bunătatea
Se citeşte clar ca-ntr-o oglindă,
S-a plămădit..... de când eternitatea
În pământ s-a aninat de-o grindă.

Odată, ce te-ai născut pe plaiurile-aceste
De pretutindeni glasuri te cheama în adâncuri
Să bei din limpezimea frumuseţilor terestre,
Să-ţi smulgă admiraţia din ascunse gânduri.

Străvechi oraş, cetate, insulă de mistere
Ai fost, eşti şi vei fi un strop, un colţ de rai
Unde lacrimi arse, căzute din durere
Renasc şi înfloresc de bucurie-n mai.